Preeclampsia: cauze, simptome, riscuri și tratament

Preeclampsia este o afecțiune care se dezvoltă numai în timpul sarcinii și se manifestă în principal prin hipertensiune arterială, dar și prin prezența în exces a proteinelor în urină. În general, preeclampsia se manifestă după săptămâna 20 de sarcină, dar poate apărea și în prima parte a sarcinii. 

Preeclampsia poate avea complicații, iar în cele mai grave cazuri poate evolua în eclampsie (ceea ce poate pune în pericol viața mamei și a copilului).

În acest articol explicăm care sunt cauzele și simptomele, cum se tratează și care sunt riscurile preeclampsiei.

Cauzele preeclampsiei

Cauzele preeclampsiei nu sunt cunoscute, încă se mai fac cercetări. Din ceea ce se cunoaște până acum, afecțiunea poate avea legătură cu vasele de sânge din placentă (placenta este un organ care hrănește fătul în timpul sarcinii), fiindcă aceste vase de sânge transportă nu numai oxigen, ci și substanțe hrănitoare. Dacă aceste vase de sânge nu funcționează bine, este afectată tensiunea arterială a gravidei. Există o serie de cauze care pot afecta funcționarea normală a acestor vase de sânge:

• flux sanguin deficitar la nivelul uterului;
• probleme ale sistemului imunitar;
• factori genetici.

În cazul preeclampsiei ar trebui menționați următorii factorii de risc:

• sarcina a fost obținută prin procedura fertilizării in vitro;
• obezitate;
• preeclampsie la o sarcină anterioară;
• mama a avut mai multe sarcini;
• tensiune arterială crescută înainte de sarcină;
• diagnostic de diabet înainte de sarcină;
• afecțiuni renale;
• afecțiuni autoimune;
• antecedente de preeclampsie în familie;
• vârsta gravidei este mai mică de 20 de ani și mai mare de 40 de ani;
• au trecut mai mulți ani de la sarcina anterioară;
• la sarcina anterioară au existat complicații.

În astfel de cazuri se poate vorbi despre o sarcină cu risc crescut, iar o astfel de sarcină necesită o monitorizare mai atentă.

Simptomele preeclampsiei

Simptomele cele mai importante în cazul preeclampsiei sunt tensiunea arterială crescută și prezența proteinelor în urină. Dar afecțiunea se manifestă și prin alte semne:

• umflarea mâinilor și picioarelor;
• o creștere în greutate anormală;
• dureri la nivelul abdomenului;
• cefalee;
• urinare rară;
• greață;
• vărsături;
• amețeli puternice;
• tulburări de vedere;
• scăderea nivelului trombocitelor în sânge;
• dificultăți respiratorii (dacă există apă la plămâni);
• dureri la nivelul umărului.

Care sunt complicațiile preeclampsiei

Complicațiile la care poate duce o preeclampsie sunt considerate periculoase:

• afectarea arterelor care transportă sângele la placentă: în acest fel, fătul nu primește nutrienții și oxigenul de care are nevoie pentru a se dezvolta normal.
• se poate declanșa nașterea prematură (înainte de 37 de săptămâni). Un copil care se naște prematur prezintă risc de dificultate respiratorie, incapacitate de alimentare, deficiențe de auz sau tulburări de vedere, întârzieri de dezvoltare. 
• desprinderea placentei: există riscul desprinderii placentei de pe peretele interior al uterului. Dacă placenta se desprinde, pot apărea sângerări masive, iar acest lucru pune viața mamei și a copilului în mare pericol.
• preeclampsia devine eclampsie: eclampsia se poate dezvolta fără să existe anterior semne ale preeclampsiei.
• lezarea unor organe: poate fi vorba despre rinichi, ficat, plămâni, inimă, ochi. În unele cazuri, se poate ajunge la epilepsie.  
• afecțiuni cardiovasculare: există un risc mare de dezvoltare de afecțiuni cardiovasculare, în cazul în care gravida are preeclampsie, mai ales dacă a avut preeclampsie la sarcinile anterioare, sau dacă a suferit o naștere prematură.

Tratamentul preeclampsiei

Nu există un tratament pentru preeclampsie, în sensul în care tratamentul presupune încetarea simptomelor. Dacă preeclampsia se dezvoltă spre sfârșitul sarcinii, iar medicul consideră că fătul este suficient de bine dezvoltat, se poate induce travaliul, sau se poate efectua operația de cezariană. 

În cazul în care fătul nu este suficient dezvoltat, sau în cazul în care gravida a suferit de preeclampsie la o sarcină anterioară, medicul poate recomanda:

• repaus prelungit pentru mamă;
• o atentă monitorizare a ritmului cardiac;
• ecografii repetate;
• analize de sînge;
• analize de urină.

Medicul care monitorizează starea de sănătate a gravidei poate recomanda:

• antihipertensive: scad tensiunea arterială;
• anticonvulsivante: numai pentru cazurile grave;
• magneziu: pentru prevenirea eventualelor convulsii. Nu se recomandă automedicația, pentru că suplimentele alimentare nu înlocuiesc nici stilul de viață sănătos și nici un regim alimentar echilibrat și sănătos în sarcină.
• medicamente care pot ajuta plămânii fătului să se dezvolte mai repede.