Amniotita – cauze, diagnosticare, tratament
Oricât de mult ne-am dori să nu fie așa, complicațiile care pot apărea în timpul sarcinii sunt numeroase și diverse și pot avea un impact semnificativ asupra sănătății mamei și a fătului. Una dintre aceste potențiale complicații este amniotita. Ce este ea, de ce apare, cum se poate diagnostica și, cel mai important, cum se poate trata, vei afla mai jos!
Ce este amniotita?
Amniotita este o afecțiune caracterizată prin infecția lichidului amniotic și a membranelor, care au rolul esențial de a înconjura și proteja fătul pe parcursul sarcinii. Afectează aproximativ 1% până la 5% dintre nașterile la termen și între 40% și 70% dintre nașterile premature, fiind adesea și motivul principal al acestora din urmă.[1][2]
Semnele și simptomele amniotitei
Identificarea semnelor și a simptomelor amniotitei reprezintă un pas esențial în diagnosticare acesteia și, ulterior, în administrarea unui tratament adecvat. Simptomele acestei afecțiuni pot însă varia și nu sunt neapărat specifice, ceea ce face diagnosticarea dificilă.[1][2]
Unul dintre primele semne că o femeie ar putea suferi de amniotită este apariția contracțiilor regulate, asociate cu dilatarea colului uterin. Aceste simptome indică, de obicei, începutul travaliului prematur.[1][2] Alte simptome care pot indica prezența amniotitei includ:
- febra între 38 °C și 39 °C;
- sensibilitatea abdominală;
- scurgerile vaginale purulente, urât mirositoare sau groase;
- ritmul cardiac rapid atât la mamă, cât și la bebeluș.[1][2]
Complicațiile amniotitei: impactul asupra mamei și fătului
În absența unui tratament adecvat, amniotita poate duce la complicații grave, ce pot pune în pericol atât viața fătului, cât și pe cea a mamei. În cazul mamei, complicațiile pot varia de la sepsis la nevoia unei cezariene, hemoragie postpartum, infecții ale inciziilor făcute în timpul nașterii și formarea de cheaguri de sânge în picioare. În cazuri extreme, poate duce la șoc septic.[1][2][3]
În cazul fătului, amniotita poate crește riscul de naștere prematură sau rupere prematură a membranelor (ruperea membranelor înainte de săptămâna 37 de sarcină), de infecții precum sepsisul, pneumonia sau meningita, iar în cazuri grave poate duce la convulsii, paralizie cerebrală sau chiar moarte.[1][2][3]
Depistarea precoce și tratamentul eficient al amniotitei pot reduce riscul de complicații și pot contribui la o naștere sănătoasă și la un nou-născut sănătos.
Cauzele amniotitei
Principalul factor care contribuie la dezvoltarea amniotitei sunt infecțiile bacteriene. Bacteriile pot pătrunde în uter în două moduri principale: prin fluxul sanguin al mamei sau, mai frecvent, migrând din vagin și colul uterin. Odată ce bacteriile ajung la făt și la lichidul amniotic, acestea pot provoca inflamație și infecție. Uterul este în mod normal un mediu steril, adică nu conține bacterii sau virusuri. Există însă mai mulți factori care pot crește riscul pătrunderii microorganismelor în uter și, prin asta, pe cel al dezvoltării amniotitei. Printre aceștia se numără:
- ruptura prematură a membranelor;
- întârzierea mare între ruperea membranelor și nașterea copilului;
- debutul prematur al travaliului;
- eliminarea meconiului în lichidul amniotic;
- examinările pelvine frecvente în timpul consulturilor pentru urmărirea sarcinii ori cele efectuate la femeile cu membrane rupte;
- procedurile invazive, cum ar fi amniocenteza.[1][2][3]
Diagnosticarea amniotitei
Diagnosticarea amniotitei implică utilizarea mai multor metode diferite pentru a confirma prezența infecției. Una dintre cele mai comune metode este examinarea fizică, în care medicul verifică semnele de infecție, cum ar fi febra, durerea abdominală sau scurgeri vaginale anormale.[1][2][3]
Analizele de sânge pot fi, de asemenea, folosite pentru a identifica prezența unei infecții. O altă metodă de diagnosticare este amniocenteza, în care se prelevează o cantitate mică de lichid amniotic pentru a fi analizată în laborator. Acest test poate identifica prezența bacteriilor în lichidul amniotic, care indică amniotita.[1][2][3]
Tratamentul amniotitei
Tratamentul amniotitei se concentrează pe două aspecte principale: combaterea infecției și protejarea mamei și a fătului. Unul dintre cele mai importante elemente ale acestui tratament este administrarea de antibiotice. Acestea sunt esențiale pentru a lupta împotriva infecției care a declanșat amniotita și pentru a preveni potențialele complicații atât pentru mamă, cât și pentru făt. De obicei, tratamentul cu antibiotice se începe imediat după stabilirea diagnosticului de amniotită. De asemenea, se pot administra medicamente pentru a ajuta la scăderea febrei și ameliorarea durerii.[1][2][3]
În funcție de stadiul sarcinii și de severitatea amniotitei, poate fi necesară inducerea nașterii sau efectuarea unei operații cezariene. După naștere, este esențială monitorizarea atentă a sănătății mamei și a nou-născutului. Aceasta ajută la verificarea faptului că infecția a fost complet eliminată și că nu au apărut complicații.[1][2][3]
Prognosticul pentru amniotită depinde de severitatea infecției și de cât de repede este tratată. Cu tratament precoce, majoritatea femeilor și a bebelușilor lor se descurcă bine. Cu toate acestea, amniotita poate fi o afecțiune gravă și poate duce la complicații care pun viața în pericol.[1][2][3] Dacă ești însărcinată și ai oricare dintre simptomele amniotitei, este important să contactezi cât mai repede medicul care îți urmărește sarcina pentru a putea beneficia la timp de tratamentul corect!
Bibliografie:
- „Amnionitis”, Healthline Media, 19 Sept. 2018, www.healthline.com/health/pregnancy/complications-delivery-amnionitis. Accesat la 30 mai 2024.
- „Chorioamnionitis: Causes, Symptoms, Diagnosis & Treatment”, Cleveland Clinic, 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/12309-chorioamnionitis. Accesat la 30 mai 2024.
- Moldenhauer, Julie S. „Intraamniotic Infection”, MSD Manuals, 2024, www.msdmanuals.com/home/women-s-health-issues/complications-of-labor-and-delivery/intraamniotic-infection. Accesat la 30 mai 2024.
Sursa foto: Shutterstock