Fertilizarea in Vitro – ghidul unui protocol în 10 pași

Fertilizarea in vitro reprezintă, pentru multe cupluri, singura șansă de a deveni părinți. Lupta cu infertilitatea presupune, din păcate, un efort îndelungat, care va solicita foarte mult resursele fizice și psihice ale ambilor parteneri. 

Totuși, cu răbdare și perseverență, apelând la cei mai buni specialiști în domeniul reproducerii umane asistate, visul de-a avea un copil poate deveni realitate. Pentru asta este însă necesar ca partenerii să cunoască foarte bine ce inseamna fertilizarea in vitro, pentru a ști la ce anume să se aștepte pe toată durata acestui solicitant proces.

Dacă ați luat hotărârea să începeți un proces de fertilizare in vitro, medicul specialist și coordonatorul departamentului de Reproducere Umană Asistată vă vor oferi toate informațiile necesare despre ceea ce presupune un astfel de protocol. 

Pentru mai multă claritate, am construit un rezumat al etapelor pe care le veți parcurge în timpul acestui proces, astfel încât să luați contact într-un mod cât simplu și corect cu tot ceea ce presupune experiența unui proces FIV. 

Iată care sunt etapele unui proces de fertilizare in vitro:

1. Stimularea ovariană 

Medicul dumneavoastră va realiza o schemă personalizată de tratament, pentru a stimula activitatea ovarelor. Sub tratamentul recomandat de medic, ovarele trebuie să producă aproximativ 12-15 ovocite mature (în mod ideal).

2. Monitorizarea răspunsului la medicație 

Pentru a monitoriza evoluția stimulării ovariene, veți trece printr-o serie de examinări ecografice și teste de sânge, la interval de câteva zile. În funcție de rezultatele acestora, schema de tratament propusă inițial va fi completată, modificată sau confirmată. Pe toată perioada veți fi ghidată de un coordonator al dosarului dumneavoastră de FIV. Stimularea ovariană durează de obicei în jur de 10-12 zile, până când foliculii ating o dimensiune de 17-18 mm.

3. Maturarea ovocitelor 

Cu aproximativ 36-40 de ore înainte de puncția ovariană necesară pentru colectarea ovocitelor, vă veți administra singură o injecție cu hormon hCG, care va fi recomandată de către medic. Scopul acestei injecții este să determine maturarea ovocitelor. Data și ora administrării acestei injecții vă vor fi indicate de către persoana dumneavoastră de legătură din clinică.

4. Puncția ovariană (colectarea ovocitelor)

Ovocitele vor fi colectate de către medicul specialist, sub ghidaj ecografic, folosind o tehnică specifică. În timpul puncției, un ac fin este introdus în ovare, ca să absoarbă foliculii și să obțină astfel ovocitele maturate.

Această procedură de scurtă durată (5-15 minute, în funcție de numărul de foliculi) se va desfășura după ce vi se va administra un anestezic general ușor, intravenos. Rata de extragere a ovocitelor este de aproximativ 80%, pentru că nu pot fi extrase ovocite din toți foliculii.

5. Recoltarea materialului genetic masculin (sperma) 

În ziua puncției, partenerul dumneavoastră va oferi o mostră de spermă, care se va folosi în laborator pentru fertilizarea ovocitelor extrase. Dacă partenerul este infertil, atunci va fi folosită o mostră de spermă care a fost recoltată anterior de la un donator.

6. Fertilizarea standard 

În laboratorul de fertilizare in vitro, embriologul pune sperma şi ovocitele împreună, într-un mediu special, şi, dacă totul decurge bine, fertilizarea are loc, iar dezvoltarea timpurie a embrionilor începe.

7. Fertilizarea prin ICSI 

Dacă sperma recoltată de la parteneru nu este de bună calitate, atunci embriologul va fertiliza ovocitele prin injectarea intracitoplasmatică a acestora cu spermatozoizii viabili (ICSI). În timpul ICSI, spermatozoizii selectați sunt trecuți prin stratul protector care înconjoară ovocitul cu un ac foarte fin de sticlă, astfel încât fertilizarea să poată avea loc. Folosirea ICSI nu are alte efecte adverse asupra embrionului.

8. Transferul de embrioni

Ovocitele fertilizate (zigoții) sunt menținute într-un mediu de cultură până în ziua transferului de embrioni. Embriotransferul poate avea loc în a treia zi după fertilizare (stadiul de 6-8 celule), sau se poate face în zilele 5-6 (stadiul de blastocist).

Medicul specialist va transfera 1-2 embrioni în cavitatea uterină. Procedura este ușoară și scurtă, nefiind necesară anestezie sau pregătire specială. În acest fel,  veți asista în mod activ la transferul embrionar, pentru că puteți vedea pe ecranul ecografului cum se desfășoară întreaga procedură de transfer. Embrionii sunt aspirați într-un cateter și introduși direct în uter, sub ghidaj ecografic, pe cale vaginală. Veți simți doar un disconfort ușor, similar celui experimentat în timpul recoltării unui test Papanicolau.

9. Criogenarea embrionilor 

Dacă în laborator s-au dezvoltat embrioni suplimentari care au ajuns la o calitate potrivită pentru implantare, aceștia pot fi congelați în ziua 5-6 și păstrați pentru transferuri viitoare. În acest fel, veți putea efectua o nouă procedură de embriotransfer folosind acești embrioni, fără să mai fie nevoie să parcurgeți din nou toate etapele anterioare.

10. Testul de sarcină

După aproximativ 12-14 zile de la transferul de embrioni, veți face primul test de sarcină. Este un test special de sânge (beta-hCG), care va fi lucrat în regim de urgență, ca să aflați cât mai repede dacă tratamentul și procedura de fertilizare in vitro au funcționat. 

Gonadotropina corionică umană (hCG) este un hormon produs în mod normal de placentă, iar acest test (beta-hCG) este singurul care poate stabili prezența unei sarcinii chiar din primele zile.

În cazul în care rezultatul indică o sarcină, veți repeta testul beta-hCG după 48 de ore. Dacă răspunsul este din nou pozitiv, atunci după două săptămâni veți putea face prima ecografie de sarcină.

Dacă testul este negativ, este recomandat să discutați cu medicul specialist şi să decideți dacă este indicată reluarea tratamentului sau dacă există alte soluții pe care le puteți încerca. 

Este important să aveți așteptări realiste și să țineți cont că rata de obținere a unei sarcini printr-un ciclu FIV este de 30-35%. Șansele de succes sunt mai mari dacă partenera este tânără și nu are alte afecțiuni. Aproximativ 20% din sarcinile obținute prin FIV sunt sarcini multiple (gemelare).