Reproducere Umană Asistată pentru femeile singure: ghid complet

Deși majoritatea celor care apelează la procedurile de Reproducere Umană Asistată (RUA) sunt cupluri heterosexuale, în ultimii ani s-a remarcat o creștere la nivel mondial a tehnicilor de RUA solicitate de femeile fără partener masculin. Astfel, conform unui raport al Human Fertilisation and Embryology Authority (HFEA), numărul de femei singure care au apelat la tratamente de reproducere asistată a ajuns la 4,1% în anul 2018, după ce în anul 2016 procentul era de numai 1,3%. Tendința este așadar în creștere. Presiunile sociale, dinamica socială și profesională în creștere, independența financiară a femeilor, toate acestea pot fi cauze ale acestei tendințe care cu siguranță se va menține și în viitor.

Explicăm, în acest articol, ce înseamnă reproducerea umană asistată și care sunt tehnicile de reproducere umană asistată la care pot apela femeile singure.

De ce apelează femeile singure la tehnici de RUA?

Motivele pentru care o femeie singură alege să recurgă la astfel de tehnici de reproducere umană asistată sunt foarte complexe. Educația, aspirațiile în carieră, schimbarea mentalităților sociale și împlinirea/dezvoltarea personală sunt factorii principali ai acestei decizii.

Dr. Adela Șerban, specialist în infertilitate al clinicii Fetal Care Center, explică: „Întâlnim din ce în ce mai des la femei tinere condiții medicale ce scad șansele de a obține o sarcină în mod natural: insuficiență ovariană precoce, endometrioză, patologii tubare sau genetice (ex. Sindromul Turner ș.a.). Aceste femei pierd șansa de a avea copii din propriul material genetic dacă nu urmează tratamente de reproducere asistată, sau nu apelează la prezervarea celulelor reproductive. Pentru pacientele tinere cu diagnostic oncologic confirmat, prezervarea fertilității este o prioritate în medicina reproductivă la nivel mondial. Întâlnim apoi femei care sunt gata pentru provocarea întemeierii unei familii, simt presiunea ceasului biologic, însă nu au găsit partenerul potrivit încă. Vorbim despre femei puternice, independente, hotărâte și care nu permit unor obstacolele sociale, sau chiar medicale, să le îngrădească fericirea și dreptul fundamental de a fi mame!”

La toate aceste situații, iată că cercetarea medicală are astăzi soluții, tehnicile de reproducere umană asistată, cu accent pe sănătatea copilului și a mamei.

Mamă ≠ soție

Există diferite tratamente de fertilitate disponibile pentru femeile fără un partener. Este vorba, de exemplu, despre prezervarea fertilității, sau despre obținerea imediată a unei sarcini. Indiferent de situația existentă, există astăzi mai multe protocoale medicale, iar acestea se personalizează în funcție de nevoile fiecărei paciente.

Ce înseamnă reproducerea umană asistată? 

Tehnicile de reproducere asistată reprezintă metoda prin care cuplurile care au primit diagnosticul de infertilitate sunt ajutate să obțină o sarcină (cu unul sau mai mulți copii). Mai concret spus, tehnicile de reproducere asistată reprezintă toate tratamentele sau procedurile care implică manevrarea in vitro a ovocitelor, spermatozoizilor și embrionilor, cu scopul de a obține sarcina. Aceste tehnici includ, dar nu se limitează la, fertilizare in vitro, congelare de gameți și embrioni, donare de ovocite sau embrioni, mamă surogat.

În clinicile de specialitate, cele mai utilizate tehnici de reproducere asistata sunt:

• inseminarea intrauterină;
• fertilizarea in vitro;
• transferul intrafalopian al gameților;
• transferul intrafalopian al zigoților;
• iunjectarea intracitoplasmatică a spermei.

Tehnici de reproducere umană asistată 

Detaliem tehnicile de reproducere umană asistată: congelarea de ovocite, inseminarea intrauterină, fertilizarea in vitro, fertilizarea in vitro cu ovocite donate.

Congelarea de ovocite

Congelarea de ovocite este tehnica ce a înregistrat cea mai mare creștere la nivel mondial în ultimii ani (peste 10% în anul 2018, față de 2017). Vitrificarea (înghețarea) ovocitelor este cea mai bună opțiune pentru femeile care își doresc copii, însă fie nu au găsit încă partenerul potrivit, fie urmează tratamente agresive ce ar putea avea efecte negative asupra calității materialului genetic (cum este, de exemplu chimioterapia, sau diverse intervenții chirurgicale), fie au alte motive personale pentru care doresc să amâne obținerea sarcinii. Șansele de succes pentru obținerea sarcinii prin metode de RUA sunt cu atât mai mari cu cât femeia este mai tânără, deci recoltarea și vitrificarea ovocitelor se recomandă mai ales la pacientele sub 35 de ani, vârstă după care fertilitatea începe să scadă. Ovocitele vitrificate pot rămâne în banca de țesuturi timp de 10 ani, conform standardelor HFEA 

Inseminarea intrauterina (IUI)     

Inseminarea intrauterină implică injectarea spermatozoizilor în uter. IUI este mai puțin invazivă decât tehnicile de fertilizare in vitro (FIV) și poate fi efectuată fără a fi nevoie de medicație de stimulare, dacă pacienta nu are un diagnostic de infertilitate. Totuși, pentru a crește șansele de reușită, se folosește un protocol scurt de tratament, cu stimulare ovariană ușoară. IUI este o procedură foarte potrivită pentru femeile singure, deoarece există posibilitatea alegerii unui donator de spermă de la băncile autorizate. Acești donatori (complet anonimi sau cu profil vizibil) trec printr-un proces riguros de selecție și testare, astfel încât copilul rezultat să aibă o moștenirea genetică favorabilă. 

Fertilizare in vitro       

Fertilizarea in vitro implică respectarea unui protocol de tratament pentru stimulare ovariană, o intervenție sub anestezie, numită puncție ovariană, urmată de proceduri complexe de laborator. Ovocitele obținute în urma tratamentului de stimulare sunt recoltate în timpul puncției (sub ghidaj ecografic) și fertilizate cu spermă de cea mai bună calitate (de la un donator ales de pacientă) în laborator. Din acest proces rezultă embrionul care este ulterior transferat în cavitatea uterină de către medicul specialist (la 3 sau 5 zile distanță de la ziua puncției).  

Fertilizare in vitro cu ovocite donate

Fertilizarea in vitro cu ovocite donate implică folosirea ovocitelor altei femei pentru a obține o sarcină. Această opțiune de tratament se aplică în cazurile în care propriul material genetic nu poate fi folosit din varii motive (fie pacienta nu mai răspunde la tratamentul de stimulare și nu se obțin ovocite, fie vârsta pacientei este prea avansată pentru a se obține embrioni de calitate bună, fie aceasta este purtătoarea unei anomalii genetice, etc.). Există la nivel internațional protocoale foarte bine definite pentru astfel de proceduri, care permit alegerea donatoarei în funcție de o serie de criterii, începând cu aspectul fizic (să fie cât mai apropiat de cel al viitoarei mame) și până la nivelul de educație al acesteia. Deși multe clinici promovează programe de ”sharing” (ovocitele rămase de la o altă femeie care a efectuat procedura și a obținut mai multe ovocite, o parte le va folosi pentru ea însăși iar restul le va dona), este important de menționat că cele mai bune rezultate în aceste protocoale sunt obținute în clinicile în care donatoarea este selectată, testată și pregătită special pentru pacienta care primește ovocitele.