Diastaza abdominală – ce este, cum se manifestă și cum se tratează

Abdomenul tău nu pare să vrea să revină la normal după naștere? Ai observat că atunci când stai întinsă pe spate și ridici ușor capul, apare un gol pe linia mediană a acestuia? Diastaza abdominală ar putea fi cauza! În acest articol, îți vom spune mai multe despre această afecțiune și simptomele sale, precum și despre opțiunile disponibile pentru a o trata. 

Ce este diastaza abdominală?

Diastaza abdominală reprezintă un termen medical folosit pentru a descrie separarea mușchilor abdominali. Această separare se produce la nivelul țesutului conjunctiv dintre mușchii abdominali drepți, numit linia alba. Diastaza apare atunci când această linie alba se întinde și se subțiază, provocând o distanțare între mușchii abdominali. Mai este numită și diastasis recti.[1][2]

Diastaza abdominală este cel mai frecvent întâlnită la femeile însărcinate și în perioada postpartum. Apare, de obicei, în al treilea trimestru de sarcină, când există o presiune crescută pe peretele abdominal deoarece bebelușul crește rapid și, de regulă, se rezolvă de la sine în termen de opt săptămâni de la naștere.[1][2]

Diastaza abdominală poate fi însă observată uneori și la bărbați sau sugari.[2]

De ce apare diastaza abdominală?

Cauzele diastazei abdominale sunt multiple și includ:

• creșterea în volum a uterului în timpul sarcinii;
• presiunea exercitată de fătul în creștere asupra peretelui abdominal;
• modificările hormonale specifice sarcinii; 
• creșterea în greutate.[2]

În timpul sarcinii, mușchii abdominali se întind pentru a permite uterului să crească, iar linia alba se subțiază și se lărgește. În mod normal, după naștere, această linie revine la dimensiunile inițiale și diastaza abdominală se va remite. Când însă îți pierde elasticitatea, acest lucru nu se va mai întâmpla și acel gol dintre mușchii abdominali va persista.[1][2] 

Factori de risc pentru apariția diastazei abdominale sunt considerați:

• sarcinile anterioare (în special una după alta); 
• sarcina peste 35 de ani (femeile care au peste 35 de ani sunt mai predispuse la această afecțiune);
• sarcinile multiple (gemeni sau tripleți); 
• nașterea vaginală; 
• greutatea mare a fătului la naștere;
• supraponderabilitatea sau obezitatea.[1][2]

Cum se manifestă diastaza abdominală?

Diastaza abdominală poate trece neobservată până după naștere (separarea mușchilor abdominali este mai dificil de observat în timpul sarcinii, când abdomenul este foarte umflat). În perioada postpartum se pot observa o proeminență la nivelul abdomenului, deasupra sau sub ombilic, cauzată de separarea mușchilor abdominali și slăbirea peretelui abdominal.[1][2] Alte simptome ce pot apărea în diastaza abdominală sunt:

• dificultăți în ridicarea obiectelor, mersul pe jos sau îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi;
• durere în timpul actului sexual;
• dureri pelvine sau de șold;
• dureri lombare;
• eliminarea involuntară de urină în timpul tusei sau strănutului (incontinența urinară); 
• constipația;
• postura deficitară.[1]

Dacă observi apariția unor simptome precum cele menționate mai sus, este indicat să te adresezi unui medic pentru stabilirea unui diagnostic clar!

Cum se poate stabili diagnosticul de diastază abdominală?

Sursa foto: Shutterstock

Stabilirea diagnosticului de diastază abdominală se poate face printr-o simplă examinare fizică realizată de un medic ginecolog. În timpul acestei examinări, medicul va palpa zona abdominală pentru a verifica dacă există o separare între mușchii drepți abdominali. În unele cazuri, medicul poate solicita pacientei să ridice ușor capul și umerii în timp ce stă întinsă pe spate, pentru a simți mai ușor eventuala separare. Un spațiu abdominal mai mare de 2 centimetri (sau mai lat de 2-3 degete) între mușchii abdominali este, de regulă, considerat diastază abdominală.[2]

Pot fi însă necesare și investigații suplimentare pentru a confirma diagnosticul de diastază abdominală. O astfel de metodă de investigație este ecografia, care poate oferi o imagine detaliată a mușchilor abdominali și poate măsura cu precizie gradul de separare a acestora.[2]

Cum se tratează diastaza abdominală?

Tratamentul pentru diastaza abdominală variază în funcție de severitatea acesteia. Cel mai adesea, include exerciții de recuperare postnatală, ce vizează întărirea musculaturii abdominale. Este indicat ca aceste exerciții să fie efectuate sub supravegherea unui fizioterapeut, pentru a evita agravarea condiției.[1][2]

Tot pentru a evita agravarea separării mușchilor abdominali, în perioada de recuperare este indicat:

• să eviți ridicarea de greutăți mari (nu ar trebui să ridici niciun obiect ce depășește greutatea propriului bebeluș); 
• să te rotești pe o parte și să-ți folosești brațele pentru a te împinge în sus când vrei să te dai jos din pat sau să te ridici; 
• să eviți activitățile și mișcările care împing abdomenul în exterior, cum ar fi abdomenele.[2]

În cazurile severe, când tratamentul conservator nu a dat rezultate sau spațiul dintre mușchi este foarte mare, se poate recurge la intervenții chirurgicale pentru reconstrucția peretelui abdominal. În general, nu se recomandă intervenția chirurgicală femeilor care plănuiesc o nouă sarcină. Soluția potrivită depinde de particularitățile fiecărui caz și se poate stabili numai după un consult de specialitate.[2]

Diastaza abdominală, deși nu este o afecțiune periculoasă, poate provoca disconfort și probleme estetice. Există însă diverse opțiuni de tratament, de la exerciții fizice personalizate până la intervenții chirurgicale. Programează-te la o consultație de specialitate pentru a putea afla care dintre aceste opțiuni reprezintă soluția potrivită pentru tine!

Bibliografie: 

1. „Abdominal Separation (Diastasis Recti) during Pregnancy – Exercises and Treatment”, Pregnancybirthbaby.org.au, Healthdirect Australia, 29 Mar. 2023, www.pregnancybirthbaby.org.au/abdominal-separation. Accesat 26 Apr. 2024.
2. „Diastasis Recti (Abdominal Separation): Symptoms & Treatment”, Cleveland Clinic, 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22346-diastasis-recti. Accesat 26 Apr. 2024.