Crioconservarea embrionilor

Adesea, în urma unei proceduri de fertilizare in vitro, numărul de embrioni obținuți depășește numărul celor care vor fi transferați în uter. Embrionii suplimentari pot fi congelați în ziua 5-6 și păstrați pentru proceduri viitoare. În acest fel, în cazul în care transferul de embrioni fresh nu se finalizează cu o sarcină, cuplul poate încerca din nou, recurgând la embriotransfer cu embrioni congelați. Procedura este mai puțin costisitoare și mai puțin invazivă ca un nou ciclu FIV, care include stimulare hormonală și puncţie foliculară pentru recoltarea de ovocite.

În cazul în care cuplul obține sarcina din prima încercare și se bucură de nașterea unui copil sănătos, embrionii rămași pot fi folosiți pentru a obține o nouă sarcină, mai târziu, prin transfer de embrioni congelați. 

Chiar dacă pare o procedură simplă, congelarea embrionilor este un proces foarte complex. Embrionii pot fi congelați imediat după fertilizare (înghețarea în faza de pronucleu – în stadiile incipiente ale dezvoltării) sau atunci când se află în etapele ulterioare de dezvoltare (înghețarea în faza de blastocist). Nu există studii concrete care să indice superioritatea unei metode în fața celeilalte. 

Crioconservarea embrionilor se poate face prin mai multe metode: înghețare lentă sau înghețare rapidă.

Metoda tradițională de înghețare a embrionilor – înghețarea lentă

Această tehnică presupune reducerea treptată a temperaturii embrionilor, până când ajung la temperatura de păstrare, care este de -196 de grade Celsius. Unul dintre pericolele înghețării lente a embrionilor este formarea cristalelor de gheață. Dacă în momentul decongelării sunt prezent cristale de gheață, ele pot duce la deteriorarea embrionului înghețat, iar acesta nu va supraviețui procesului.

Pentru a scădea riscul formării cristalelor de gheață, înainte ca embrionul să fie congelat este îmbibat într-o soluție numită “crioprotector”, care protejează țesutul biologic de efectele dezghețului. Fără aplicarea acestei soluții protectoare, șansele de supraviețuire a embrionului în momentul decongelării sunt de aproximativ 50%.

Dezghețarea embrionilor se efectuează printr-o metodă rapidă. Embrionii se încălzesc foarte repede, până ajung la temperatura camerei, pentru a preveni deteriorarea lor din cauza cristalelor de gheață.

Metoda rapidă de înghețare a embrionilor – Vitrificarea

O metodă mai nouă de conservare a embrionilor prin congelare este metoda de înghețare rapidă, numită vitrificare. Rata de supraviețuire a embrionilor congelați rapid este de aproximativ 95%, similară cu a embrionilor proaspeți. Congelarea aproape instantanee nu permite formarea cristalelor de gheață în interiorul celulei.

Pentru a pregăti un embrion pentru înghețare rapidă, concentrația de crioprotector este mai mare decât cea utilizată pentru înghețarea lentă. Procesul este realizat în timp ce celulele embrionului sunt la temperatura camerei. Pentru că embrionul nu poate sta la această temperatură pentru mult timp, el este mutat imediat în azot lichid, care va scădea brusc temperatura până la pragul de -196 grade Celsius.

Devitrificarea (încălzirea) se va efectua într-un ritm extrem de rapid, pentru a preveni deteriorarea din cauza cristalelor de gheață și, prin urmare, oferind o șansă mai mare de supraviețuire a embrionului la procedura de dezgheț.  

Cum se realizează transferul de embrioni crioconservați?

Medicul specialist va monitoriza ciclul pacientei, ca să observe dezvoltarea endometrului și a ovocitelor. Astfel, el va afla care este momentul potrivit pentru embriotransfer. Embrionii crioconservați vor fi implantați numai după ce a avut loc ovulația naturală sau după ce aceasta a fost indusă prin medicamente, în cazul în care nu se poate obține pe cale naturală.

Procedura este similară cu transferul embrionilor proaspeți. Aceștia sunt implantați în uter, prin cervix, utilizând un cateter special. Apoi, medicul va recomanda administrarea de progesteron, un hormon care pregătește endometrul pentru implantarea embrionului transferat. 

Ulterior, starea pacientei va fi monitorizată și se vor face teste de sarcină, prin analiza hormonului hCG din sânge. Desigur, pacienta poate să facă și testul clasic de sarcină, pe bază de urină, dar acesta este mai puțin precis ca testul de sânge.

Ce șanse de succes are transferul de embrioni decongelați?

Aceasta este poate cea mai frecventă întrebare a pacienților cu privire la procedură.  Există supoziții referitoare la faptul că un embrion proaspăt are șanse mai mari de implantare decât unul care a fost vitrificat sau că un embrion decongelat este mai puțin viabil decât unul fresh. 

Pentru a combate aceste mituri, există mai multe studii, în care s-a comparat rata de succes de implantare a embrionilor proaspeți și a celor vitrificați. În urma acestor studii, la care s-au luat în calcul transferuri fresh și frozen similare ca număr și calitate a embrionilor transferați, s-a constatat că nu a existat o diferență între ratele de succes în obținerea sarcinii între cele două variante. 

Totuși, orice procedură suplimentară efectuată în laborator constituie un factor de stres pentru celulele embrionare, motiv pentru care aceste proceduri trebuie să fie efectuate doar de către specialiști cu experiență, folosind medii de vitrificare și decongelare de calitate superioară și în condiții de laborator impecabile.

De aceea, la clinica Fetal Care folosim exclusiv procedura de vitrificare a embrionilor prin metoda rapidă, care asigură cele mai bune șanse de supraviețuire a embrionilor, în vederea implantării după dezghețare.

Rata de succes a transferului de embrioni crioconservaţi este de aproximativ 40%, fiind mult influențată de vârsta cuplului, nivelul hormonal al pacientei, bolile de care suferă aceasta și de stilul său de viaţă. Este cunoscut faptul că șansele de a rămâne însărcinată și a naște un copil sănătos, chiar și prin FIV, scad în cazul în care pacienta este în vârstă, suferă de diabet, este supraponderală, fumează, consumă alcool și are o alimentație nesănătoasă.

Când este recomandată crioconservarea embrionilor

Procedura de congelare a embrionilor este recomandată atunci când se obțin mai mulți embrioni viabili în urma unui protocol FIV, dar și în alte situații. Spre exemplu, atunci când un cuplu își dorește copii, dar vrea să amâne sarcina pentru mai mulți ani, poate urma o procedură de fertilizare in vitro, însă poate să opteze pentru crioconservarea și transferul ulterior de embrioni. 

Chiar dacă șansele de reușită scad pe măsură ce timpul trece, aceasta poate fi o opțiune în cazul cuplurilor care nu sunt hotărâte să aibă copii în acel moment, dar vor să se asigure că au luat măsuri pentru ca acest lucru să fie posibil pe viitor.

De asemenea, crioconservarea embrionilor sau a ovocitelor este recomandată în cazul femeilor care trebuie să urmeze tratamente agresive, care le pot afecta funcția ovariană (radioterapie sau chimioterapie). În cazul lor, la finalul tratamentului, ovarele nu vor mai funcționa normal. De aceea, ele pot alege să-și criogeneze mai multe ovocite sau chiar embrioni înainte de începerea tratamentului, urmând ca embriotransferul să aibă loc ulterior, după ce se vindecă.

Teoretic, un embrion crioconservat printr-o metodă corect aplicată poate supraviețui în stare de criogenare pe termen nelimitat. Nu va fi afectat de trecerea timpului, pentru că la o temperatură atât de scăzută nu mai au loc procese biologice. Totuși, procedura a fost folosită pentru prima dată în anul 1983, prin urmare nu se poate cunoaște în mod cert dacă embrionii ar fi viabili și după un timp foarte îndelungat. Există însă cazuri de sarcini obținute cu succes din ovocite care au fost crioconservate timp de 10 ani.

În concluzie, crioconservarea este o procedură modernă, foarte utilă pentru cuplurile care vor să amâne o sarcină, din diferite motive, pentru cele care vor să obțină mai multe sarcini sau pur și simplu vor să-și crească șansele de reușită în urma unui protocol FIV.